Recenzie carte: Дети как зеркало
Recent am citit o cărțulie despre relația părinte-copil — «Дети как зеркало. Как подружиться с собственным ребенком, меняясь самому» de Андрей Максимов — și mesajul ei mi s-a părut într-atît de important, că am mai cumpărat cîteva exemplare și am împărțit la cei apropiați care am crezut că pot fi interesați de acest mesaj. Cu mare plăcere o dau cu împrumut oricui! 🤓
Atitudinea și energia mesajului se potrivește cu ceea pe care o am și eu în general, și poate de asta mi s-a părut că cartea ușor de înțeles — chiar dacă pe alocuri exprimă idei care nu sunt populare cu cultura nostră convențională, sau chiar contravin ei. Acestea sunt idei care eu zic că merită cîntărite, și care le cred valoroase, nu doar în contextul la homescooling, ci și în general la relațiile dintre oameni:
- Copilul este și el o persoană, și în unele privințe are calități importante pe care părinții adulții nu le mai au.
- Exemplul propriu este principalul mod de educație a copilului.
- Experiența noastră nu este întotdeauna utilă pentru copilul nostru.
- Relația părinte-copil este în esență aceeași ca orice relație cu un om apropiat sufletește.
- Noi ne putem schimba ca persoane, și ne putem schimba obișnuințele, și ne putem controla viața.
- Atitudinea pozitivă față de viață este un lucru benefic în fiecare zi.
- Dragostea este o atitudine, nu o fantasmă, și depinde în totalitate de noi.
Probabil sunt și altele, la fel de importante, sau poate chiar și mai importante — ca întotdeauna «Красота в глазах смотрящего». 🙂
