În interviul pentru M1, am primit o întrebare care m-a luat prin surprindere: „Ce faceți dacă într-o bună zi copilul dumneavoastră vă întreabă de ce nu l-ați dat la școală, și de ce nu are și el o diplomă?”.

Atunci a răspuns Diana, și cumva am lăsat-o pe o poliță în mintea mea, pînă cînd recent cînd am auzit-o din nou. Inițial m-am blocat pentru o secundă, și chiar dacă pe urmă am răspuns-o, m-am gîndit în continuare la ea, și mai ales am vrut să înțeleg și de ce m-a surprins în așa măsură că aproape m-am blocat.

Cred că e din cauza că e o întrebare despre o ipotetică situație nedorită din viitorul îndepărtat, pe care practic e imposibil să o contrazici, pentru că nu poți demonstra că un eveniment nu se va întîmplă în viitor. În viitor ar putea să se întîmple o infinitate de lucruri, și în nici un fel nu poți să ei o infinitate de măsuri ca să previi acele lucruri.

Pentru alți dragi ziariști care se gîndesc la întrebarea asta, eu nu văd rostul ei pentru că e una care aduce conversația într-un impas, și nu acesta e scopul unei conversații de suflet.

Dacă e să ne gîndim în afara la asta ca părinți, ce putem face noi e să educăm copii desinestătători și responsabili, care se orientează, analizează opțiunile, și au curaj să ia decizii pe care și le asumă.

Cum educăm copii desinestătători? — Le cerem părerea în lucruri care-i privesc, și dăm ocazia să ia decizii desinestătător atunci cînd sunt pe măsură.

Cum educăm copii responsabili? — Le dăm responsabilități pe măsură și-i susținem în îndeplinirea lor.

În toate, trebuie să-i tratăm ca pe niște persoane integre, și atunci vor crește ca persoane integre — și nu va fi nevoie să ne facem griji despre aceea că ar putea vreodată să ne învinovățească de ceva, pentru că o persoană integră își asumă responsabilitatea pentru viața sa.