Una dintre cele mai importante idei din homeschooling pe care părinții o trec cu vederea este că în afară de școlarizare, homeschooling‑ul cuprinde și relațiile dintre noi ca părinți și copiii noștri, și eu cred că relația e mult mai importantă decît școlarizarea.

În continuarea gîndului din articolul precedent, un alt principiu din literatura de homeschooling care mi s‑a părut și profund și util este de la Sandra Dodd:

Dacă copilul din fața mea este mai important decît viziunea mea despre el, viața noastră împreună devine mai ușoară.

De multe ori ca părinți ne imaginăm ce ne-am dori să ajungă copiii noștri. Pe de o parte aceste gînduri ne inspiră să facem tot ce facem pentru ei, dar pe de altă parte, concentrîndu‑ne pe scopul nostru de a‑l face artist emerit, doctor, sau jurist, uităm de suflețelul din fața noastră, de clipa asta, și ce‑și dorește el acum. Poate în momentul acesta el vrea să se joace, sau să fie îmbrățișat, ascultat, sau acceptat așa cum este fără cerințe și așteptări.

Noi credem că e bine să‑i „pregătim pentru viață” și îndemnăm fiul să continue să meargă la clubul de șah chiar dacă nu mai are tragere de inimă. Sau poate ne îndemnăm fiica să continue orele de gimnastică chiar dacă nu‑i mai strălucesc ochii cînd ajunge vorba de ele.

Și chiar dacă în adîncul sufletului nostru simțim o amărăciune pentru că‑l forțăm să facă aceste lucruri, continuăm pentru că credem că acesta este unicul mod de a ajunge „cineva”. Și copilul simte amărăciunea asta, dar totuși continuă să meargă înainte pentru că încă un știe să se împotrivească îndemnului nostru.

Dacă în schimb am fi atenți la dispoziția lui și la energia care o emană atunci cînd se ocupă cu un anumit lucru, și l‑am lăsa și încuraja să‑și urmeze curiozitatea și interesul pe cît posibil, atunci ne-am bucura împreună de reușite, și am elimina și amărăciunea din suflet.