Recent, o mămică întreba pe un grup de unschool-eri:

Cum să învăț cu blîndețe fiul (8 ani) să fie independent, ca să nu se țină de fusta mea și să-mi controleze fiecare mișcare? N-am timp personal decît dacă aștept pînă noaptea foarte tîrziu.

Acea postare a primit cam 40 de comentarii, și mi-am propus să spicuiesc cîteva idei care mi s-au părut utile, și cu care sunt de acord. 🤓

Nu poți învăța pe cineva să fie independent. Fiecare are copil are momentul și calea sa spre independență. În general noi ca părinți putem doar să creăm condiții prielnice pentru dezvoltarea independenței cum ar fi încredere, siguranță, calm, și în aceste condiții, treptat, la momentul potrivit, va crește și independența.

Un contra exemplu pentru stimularea independenței este atunci cînd copilul la un an sau doi încearcă să apuce lingura să mănînce singur, și mama insistă să-l hrănească ea, din diferite motive: să nu facă mizerie pe masă și pe jos, să nu se murdărească pe față și pe hăinuțe, etc. Da, toate aceste motive sunt întemeiate, dar probabil nu sunt la fel de importante ca dezvoltarea unei persoane de sine stătătoare.

Dacă vedem că copilul prezintă dorință de a face ceva „singur”, de exemplu să se urce singur pe scaun, e bine să-i dăm voie să facă acest lucru și să stăm aproape pentru a-l prinde atunci dacă nu reușește și cade de pe scaun. Astfel el învață ce poate și ce nu. Atunci cînd încearcă singur, de mai multe ori, putem s-l ajutăm cu un sfat: „Apucă-te de aici și va fi mai ușor”, dar să nu insistăm dacă el încearcă altfel.

Un moment important în efortul de stimula independența este să nu ne grăbim și să nu-l forțăm, pentru că asta de obicei are efect invers: copilul se sperie și devine și mai dependent de noi.

E bine să ținem minte că la început, copilul chiar are nevoie biologic și emoțional de prezența părintelui. Și dacă o facem cu grijă și înțelegere, asta poate fi și o mare plăcere și pentru noi ca părinți.

Pe măsură ce copilul crește, e bine să fim atenți la oportunități unde el ar fi interesat să facă de sine stătător un anume lucru și să-l întrebăm: „Vrei să încerci singur?” sau „Poți face asta singur?”, dar fără a insista.

Numai cu dragoste și înțelegere putem crește copii independenți. 🙂