Acesta este încă un principiu din homeschooling care dacă-l acceptăm, ne poate face relația noastră cu școala mult mai ușoară.

E bine să ținem minte că mintea copiilor nu functionează ca un vas care trebuie să fie umplut cu învățături. Ei sunt ființe vii care încearcă să înțeleagă cum funcționează lumea din jurul lor și învață lucrurile pe măsura necesității.

Am să parafrazez un exemplu din cartea Sandrei Dodd1, ușor comic, dar totuși foarte ilustrativ al faptului că cunoașterea se produce doar atunci cînd există interes:

Dacă vreau să învăț pe cineva cum se ortografiază „s-au” și „sau”, eu în postura mea de învățător pot să vorbesc, pot să le arăt exemple, pot să fac glumițe să pară ocupația mai veselă, să desenez figurine din bețișoare ca să reprezint persoane care discută între ele.

Dar dacă învățăcelul din fața noastră în acest moment, stă cu privirea pe tablă, dar se gîndește la mecanismul învechit de la bicicleta lui de acasă, atunci, ce fac eu de fapt ca învățător?

Vorbesc, arăt exemple la tablă, fac glumițe, și desenez figurine din bețișoare, dar nu învăț pe nimeni nimic. Eu doar fac un fel de teatru, pentru mine însumi, fără spectatori…

Pe de altă parte, dacă-s pe o bancă în parc, și vecina de bancă cineva de alături scrie un email povesting un film cuiva, și mă întreabă cum se scrie corect „s-au împreunat”, aunci pot răspunde „S cratimă au”, și vecina poate fi mulțumită cu atît, și aici am terminat vorba, nu încerc să-i țin o lecție de gramatică. Sau poate să mă întrebe, „Dar care e regula?”, și atunci intru încă un pic în detalii explicînd într-o propoziție sau două, doar atît cît văd că e interesată.

În acest context nu am învățat-o eu, ea a învățat, eu doar i-am dat informația, dar efortul de a înțelege este din partea ei. Ea a avut interes să învețe, și doar din cauza asta informația de la mine a rămas pe o vreme întipărită în cunoașterea ei.

Fără interesul și efortul celelilalte persoane, învățătorul nu poate produce cunoaștere.

Din această mică povestioară, e clar că nu are rost să cerem copiilor noștri note mari la materiile de care nu sunt interesați, pentru că asta nu o să rezulte în cunoaștere, ci doar învățare pe de rost pentru a evita urmările neplăcute din partea învățătorului, și poate chiar și a părinților.