Dacă considerăm că primul pas este când ne informăm, înțelegem ce înseamnă homeschooling, înțelegem beneficiile și implicațiile, conștientizăm că un serviciu de la 8 la 5 nu ne convine și că putem găsi alte aranjamente pentru serviciu, după toate aceste măsuri de nivel personal, urmează al doilea pas.

Al doilea pas este la fel de important, și este pregătirea partenerului de viață: cu răbdare și înțelegere îi explicăm ideea și beneficiile atât pentru fiecare dintre noi cât și pentru familie în general.

Este desigur foarte bine dacă partenerul nostru acceptă toate aceste lucruri, dar există probabilitatea ca conceptul de homeschooling să sune tare straniu. Și atunci trebuie să fim ochi și urechi să vedem care bucățele din acest puzzle încă nu le-au găsit, ce contra-argumente aduc, și ce frici invocă.

E critic să fim răbdători și să înțelegem că ei nu au citit tot ce am citit noi, și nu s-au gândit luni, sau poate ani de zile la asta, și de aceea lucrurile pot arăta mult mai puțin evident în ochii lor. Asta e normal, și e și un lucru bun: asta înseamnă că ei au și aplică gândirea critică la o idee nouă, și atunci când ei își prezintă dubiile, trebuie să fim „ochi și urechi” să înțelegem care sunt dubiile și fricile lor, și să le luăm în serios.

E super important să înțelegem ce anume nu au înțeles, pentru că doar așa avem șansa să le explicăm și să-i încurajăm să ni se alăture și să ne ajute în acest drum. S-ar putea ca ei să aducă argumente valide pentru care homeschooling-ul nu este practic în situația curentă a familiei, și atunci ar fi cazul să-i auzim.

După atâta timp de gândit la homeschooling, după atâtea vise construite, s-ar părea imposibil de renunțat, dar, e bine să conștientizăm că intenția noastră ca părinți este să oferim copiilor noștri un mediu sigur în care ei pot crește nestingheriți ca persoană și să-și descopere drumul lor în viață. Homeschooling-ul este o soluție pentru a atinge acest scop, dar nu unica. Înțelegând valorile esențiale din homeschooling, putem să căutăm alte aranjamente în care să avem maxim posibil beneficii.

Desigur, pasul 2 este mult mai ușor dacă am făcut „pasul 1.5”: să ne asigurăm că avem o comunicare bună cu partenerul de viață, că putem să discutăm civilizat împreună, că putem să ne exprimăm clar neclaritățile și dezacordul, și, la rândul nostru, să le auzim pe ale celuluialt fără să intrăm în „regim de luptă”. Dar asta e o poveste aparte…