Homeschooling în Moldova: experiența mea

Despre Homeschoolingul din Moldova și experiența mea de mamă homeschooler a doua fetițe, 11 ani Anna și 6 ani Cristina!

De ce am ales să fac homeschooling?

Totul a început, când copilului meu mai mare i-a fost diagnosticat diabet, au apărut probleme la grădiniță și apoi acestea s-au agravat în clasa 1, pună la un conflict deschis cu tot cadrul didactic. Inițial, am căutat să văd cum pot ajuta copilul meu să i se fie respectate drepturile la asistență în grădiniță, acești copii sunt foarte incomozi pentru educatori, prea multe rasponsabilitati neremunerate.

Am descoperit pe un forum, cum că o soluție ar fi de transferul copiiilor cu studiul acasă și se numește toată treabă asta - Homeschooling!

A fost pentru mine o adevărată eliberare, imediat mi-am dat seama că acesta este drumul meu, pentru că, eu aveam o altă viziune de educație și instruire pentru copilul meu. Diabetul fetei a fost pur și simplu un factor care a declanșat în viața mea o serie de evenimente care m-au adus posibilitatea de a îmi educa copiii altfel. Un simplu argument, am inceput sat studiez psihologia încă de cînd s-a născut fetița și cînd am ajuns să mergem la grădiniță pentru mine nu era clar la ce bun merge copilul acolo dacă cum educ eu și cum sunt “educați” copiii acolo vine în contradicție.

Argumentul Nr.1 ar fi pentru socializare! Și atunci, aș putea, și chiar am să o fac să scriu o carte cercetare despre ce înseamnă cu adevărat socializare. Dar, pe scurt, dacă unica sursă de socializare pentru un copil este școală și grădiniță, atunci, da, copilul trebuie sa meargă acolo.

Dar, mă întorc, de ce am ales să fac homeschooling?

Totul a început acum 9 ani, pe atunci încă locuiam în Italia, proces declanșat de atitudinea față de copilul meu în instituțiile de învățământ. Ultima picătură a fost cînd fetița a mers în clasa 1, după care în 2017, m-am întors în țară, am trecut să facem homeschooling, am divorțat și am început viața de la zero.

Cum arată o zi de homeschooling?

Dimineața ne trezim pe la 6:00-7:00.

Dejunul, fetele singure și-l pregătesc, își fac ordine în cameră!

Apoi 1,5-2 ore de lecții pe platforma IXL, după curriculum britanic fata cea mai mare, cea mică acum a început clasa 1 și are acum cite o jumătate de oră pe aceeași platformă. Fata mai mare face singura, acolo unde are nevoie de ajutor, facem împreună. Cea mai mică are un alt ritm ales de ea, dar încă de anul trecut materialul pentru clasa 1 deja la trecut neoficial.

Apoi, fetele, au timpul lor, 2 ore pe zi de net, pe care il repartizează cum cred el ca e mai bine în timpul zilei: dar, au anumite reguli, ce pot accesa pe net și ce nu.

Au conturi în Instagram și YouTube și publică creațiile lor, ambele desenează. Au o comunitate online de copiii cu aceleași interese în desen, fac schimburi de desene, concursuri, se promovează reciproc unul pe altul în rețea.

La 12:00-13:00 este prînzul, cea mică ii place sa gătească, mă ajută. După ambele au responsabilitatea de a face curat la bucătărie, drept că sunt copiii, sint momente cînd nu vor, sau uită, dar regula ca spatiu este comun și toți au grijă sa fie curat, mă strădui să o mențin.

Apoi ele își continuă activitățile lor: desenează, citesc, cînta, comunica cu alți copii (depinde deja de perioada anului, dacă sunt copiii la școală, se văd după lecții în curtea blocului sau vin in ospeție).

Apoi cena, la fel ca la prînz.

După avem activați de socializare cu alți copii, pină la pandemie erau cele organizate de centre de dezvoltare, dar în pandemie și chiar și acum, practic am găsit soluții pe lîngă casa, in curte, în parcul de lîngă casă.

Apoi, de regulă, pregătirea de somn, cel tirziu la 22:00 copiii deja dorm. Periodic mergem la bunici sau în ospeție și ritmul este cam tot același.

In pandemie, practic nu am simțit diferență, în special, în regimul zilei, studiile au continuat ritmul sau obișnuit, puțin am fost nevoiți să căutăm socializarea, inițial online, apoi în curtea blocului, mergeau în ospeție unul la altul.

Ne-a lipsit accesul la biblioteca, muzee, festivaluri. Dar am învățat să găsim soluții și cit mai aproape de casă, fără să apelăm la transportul public, nu vreau sa poartă măști pe o perioadă mai îndelungată de 10 min.

S-a schimbat ceva în pandemie și după în ceea ce privește homeschoolinul?

Pentru fete, Nu! Absolut nimic! Pentru mine, parțial, și înainte de pandemie munceam de acasă, dar a fost și pentru mine o provocare să încep ceva nou, am început să ofer consultații astrologice și coaching online.

S-a mai schimbat pentru mine, atitudinea față de spatiile de joaca, cu plată, închise, față de evenimentele în masă organizate, am înțeles că se poate și altfel, mult mai interesant și creativ. Dar, implica mult mai multa organizare!

Am regretat vreodată că am ales să fac homeschooling?

Nu! Poate uneori obosită, pentru că totuși e foarte mult timp împreună cu copiii și sunt o mama singura, uneori uit de mine și ma ajunge oboseală. Atunci, înțeleg că m-am supraîncărcat și trebuie să fac pași mai mici. Dar, homeschooling îmi permite să reorganizez, să luăm o pauză, chiar și de la studii, pentru că oricînd după poate fi recuperat, de exemplu, vara!

Eu după 4 ani de homeschooling, am impresia că toată viața numai asta am făcut, îmi pare ceva firesc.

Rolul meu de președinte al Asociației Homeschooling Moldova!

De cînd Asociația Homeschooling Moldova am fost creată, consult gratuit sau daca părinții vor o donație simbolică, pentru că scopul meu e să ofer părinților acel suport care eu nu l-am avut la început. Și fără susținere, fără persone care fac la fel, fără informații, grupuri, întruniri este foarte greu, în special cînd faci primii pași. Și în pandemie, și după am fost contactată de părinți, pe care cu mare drag îi ajut.

Dar, în ultimul timp, sunt foarte preocupată de un fenomen nou, declanșat de pandemie.

O serie de părinți care nu s-au gândit vreodată să facă homeschooling, au început să își retragă copii din școală, prin procedura deja elaborată pentru homeschoolerii din Moldova. Și ar trebui să ma bucur. Dar…

Eu sunt convinsă că să faci homeschooling și/sau să treci să îți inveți acasă/la distanță/online, fiind forțat, de anumite condiții, impuse de sistemul educațional, este cu totul altceva și chiar o mare diferență.

Părinții care au ales să facă homeschooling conștient, au studiat și studiază profund tema, studiază psihologia copilului, diferite metode și stiluri pedagogice, ar fi bine și un curs de coaching, pentru că sunt convinsă că procesul de instruire dintre copii și părinți, să fie construit anume ca un mentorat, ghidaj, coaching.

Sunt convinsă că formatul de lecții online care a fost în pandemie organizat de școli cu lecții în fața computerului sau telefonului, ore în șir, exact, de parcă ar fi offline, nu este sănătos. Nu în zadar, părinții au fost așa indignați. Dar, mai practic nimeni, nu a studiat sau cercetat, ce înseamnă cu adevărat învățământ online pentru copii, pentru ca rezultatele să fie aduse la Direcțiile școlilor sau sub forma unor demersuri la Minister, pentru a se ceare respectarea standardelor europene în privința acestui format de studiu. Am să fiu dură, dar am văzut doar lamentare prin forumuri, iar soluții nu s-au căutat.

Acest format de studiu, care real l-au experiment pe copii, învățători și părinți, se numește, învățămint online sincron și este doar pentru cursuri sau treninguri intesive pe termen scurt (max 2 săptămâni, dar mai sunt și excepții) sau forumuri, DOAR PENTRU ADULȚI!!!!

Pentru copii cel mai sănătos ar fi învățămint Online ASINCRON unde, fie că sunt în contact cu învățătorul, fie prin intermediul gadgeturilor, max 2 ore pe zi. În plus, materialul didactic, temele pe acasă, ghiduri și instrucțiuni prin email, inclusiv pentru părinți (așa cum s-a organizat în Finlanda, de exemplu), video, texte, conspecte, teste, astea tot pot fi asincron, pe o platforma, de exemplu sau expediate. Iar copilul și părinții să le printeze, studieze, într-un ritm individual. Respectiv, chiar și testările, lucrările de control, verificarea cunoștințelor, pot fi efectuate și acestea asincron sau periodic, online sincron, dar nu mai mult de 10-15 min.

De asemenea, sunt convinsă ca suntem într-o perioadă de evoluție și sistemul educațional la fel ar trebui să treacă la o altă treaptă, un model de studii modern, care la ora actuala, îmi pare mie, cel mai reușit, este modelul finlandez. Această este altă temă, dar foarte pe scurt.

În linii generale, modelul finlandez coincide mult cu modelul de homeschooling.

Cheia succesului este în a se dezvolta o reală colaborare între elev, învățător (prefer să fie mai bine redenumită profesia noilor învățători în coach, mentor educațional) și părinți. Dar, vorbesc de o colaborare, ceea ce pentru noi încă este greu de conștientizat și aplicat în practică, pentru că e mai simplu cînd cineva ne spune ce avem de făcut.

Care sunt principiile de baza ale homeschoolingului?

Părinții homeschooleri nu se transformă în învățători pentru copii, dar îi ajuta să devină autodidacți. Rolul părinților este de coach.
Părinții nu trebuie să se transforme în animatorii copiilor. Copiii trebuie lăsați să se plictisească! Doar așa se trezește creativitatea! Ei încep să caute ocupații, iar părinții să fie pregătiți să le ofere toate cele necesare pentru a încuraja și suține inspirația și entuziasmul lor.
Socializarea trebuie organizată conștient de părinți, soluții se pot găsi mereu. Cred că ideal ar fi sa locuim la sol, undeva în afara orașului și cu posibilitatea de a reveni în oraș, unde accesul la numeroase centre, cluburi, cursuri, cercuri de dezvoltare, de creație, sport, este nelimitat (limitat doar de bugetul familiei).
Copii au nevoie de multa mișcare. În sistemul educațional finlandez chiar este o normă obligatorie impusă de standarde, chiar în școală, de min 3-4 ore pe zi la aer liber în mișcare. Iar, homeschoolerii timp de joaca au, dacă lecțiile lor le ocupă doar 2 ore pe zi. In curte, grija de animăluțe, li se delegheaza anumite responsabilități prin gospodărie, merg și invită în ospeție, fac sport, drumeții, excursii, cu părinții merg la serviciu sau în călătorii, s.a.
Eu sunt pentru ca să se lase posibilitatea copiilor să copilărească cît mai mult, cît mai multa joacă.
Se pune accent pe punctele forte ale copilului, pe dezvoltarea talentelor, pe materiile care îi plac, celelalte sunt studiate în linii generale.
Procesul de deșcolarizare este cheia succesului pentru un homeschooling sănătos.
Homeschooling este doar pentru părinții pregătiți și convinși că acesta este drumul lor!
Părinții care aleg să facă homeschooling nu sunt părinții mai buni decât cei care își trimit copiii la școală, ei doar aleg o forma individuala de educație și instruire pentru copilul lor și atît.
De obicei, mamele rămîn acasă sau se implica mai mult, organizează tot procesul de instruire. De aceea vreau sa subliniez, că este foarte important ca Mama să fie Fericită și Susținută, iar dacă homeschoolingul înseamnă sacrificiu, atunci mai bine copilul să meargă la școală.
Există o mare diferență de adaptare a procesului educațional și de instruire pentru copiii care au fost la școală/grădiniță și cei care direct au mers în acest format. Pentru acei care ies din sistemul educațional tradițional este nevoie de mai mult timp pentru adaptare, inclusiv și pentru părinți!
Homeschooling înseamnă în primul rând instruirea și educația părinților. La fel că și cu psihologia copilului, în realitate, este, de fapt, schimbarea atitudinii față de copil și educație, eliberarea de anumite steriotipuri și șabloane, și un proces continuu de dezvoltare personală!
Nu există o regulă sau șablon ce înseamnă să faci homeschooling, pentru fiecare familie va fi o formă de homeschooling personalizata!
Homeschoolingul chiar și în interiorul familiei poate fi diferit pentru fiecare copil. Chiar poate fi așa: un copil să facă homeschooling și altul să meargă la școală.
Homeschooling este un stil de viață! Homeschooling nu înseamnă înseamnă învățămint online/la distanță. Învățământul online sau la distanță este unul din instrumentele de instruire pentru homeschooling.
Școlile umbrele sunt un instrument de a face homeschooling FORMAL în Moldova, pentru a fi respectate legile țării și dreptul copilului la educație.
Este nevoie de făcut diferența dintre urmărea obligatorie a unei curricule, într-o anumită limbă (doar rusă sau engleza la moment) printr-o școală umbrelă acreditată, care asigura trecerea dintr-o clasă în alta și la final o diplomă, dar care impune respectarea anumitor reguli, legi, proceduri, de însăși educația+instruirea unui copil care face homeschooling. Sunt lucruri diferite. Înscrierea într-o școală umbrelă și urmarea unei curricule, ne ia pe zi max 2 ore, dar în schimb oferă libertatea ca restul timpului să îl dedicăm dezvoltării, educației, instruirii individualizate și personalizate a copilului, printru un ocean de instrumente, metode, stiluri, adică să facem homeschooling așa cum ne place nouă.

La moment, ce se întâmplă, în Moldova, crește numărul de homeschooleri?

Da, crește, tot mai mulți părinți transferă copiii, prin școlile umbrele din străinătate, și da, este legal!

Toate informațiile le puteți studia în Demersul Asociației Homeschooling Moldova, la care au lucrat o echipa de părinți, unde sunt specificate toate legile, articole care permit de a făce homeschooling în Moldova prin intermediul școlilor umbrele din străinătate. Totodată am primit și răspunsul Ministerului Educației la acest demers, din 3 pagini, esență și anume, partea juridică, o găsiți, în a doua pagina, penultimul paragraf, restul totul este doar părerea lor subiectivă. Pe noi ne interesează doar normale juridice care vorbesc clar despre drepturile noastre a părinților de a transfera copii în școlile din străinătate. Important, părinți, sat studieze și sa cunoască bine care sunt procedurile de transfer, pentru a nu încalcă legea.

Demersul îl puteți studia aici: https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1112352632618593&id=100015315994961

Răspunsul Ministerului Educației la Demers: https://www.facebook.com/100015315994961/posts/1129612737559249/

Care este totuși preocuparea mea?

Dar, în ultimul timp am fost întristată, de faptul, că unii părinți, care, chiar la propriu, fug din școală, nemulțumiți de ce se întâmplă acolo, indignați și nevoiți să caute urgent soluții. Dar! O parte din ei sunt total nepregătiți de homeschooling. Practic, au auzit ceva de la cineva și atît. Nu cunosc legile și încalcă procedurile.

Eu înțeleg, pe de o parte, că cînd știi ca copilul tău este într-un anumit pericol sau cînd condițiile devin dea dreptul absurde, ești nevoit să îți iai tălpășița. Prin asta am trecut eu. Dar, oricum nu am făcut acest pas peste noapte.

Problema nr. 1, pentru unii părinți, ei știu sigur ce nu vor și privesc doar partea nagativa a situației, dar ce îi așteaptă, după transfer, pentru ei este o necunoscută. Și aici îi așteptă foarte multe “surprize”. Eu aceste surprize le-am studiat, aproape 4 ani pînă a făce saltul și tot cînd real m-am confruntat cu ele, parcă nici nu am studiat nimic, am fost nevoită să repet tema, deja practicind homeschooling. Dar știam sigur ce se întâmplă și unde să caut informațiile pe care cîndva le-am studiat teoretic, pe care părinți să întreb sau să caut în rețele articolele, despre experiența lor.

Toată această surpriză se numește deșcolarizare (deschooling, расшколивание). Dacă acest proces este trăit corect, atunci se evita foarte multe conflicte, confuzii, situații stresante și pentru copil, și pentru părinții, și pentru întreaga familie în general, dar și în relații cu cei din jur.

Cum se schimbă și cum construim relațiile cu cei din jur după ce alegem să facem homeschooling?

Factorul aceasta este foarte important, mai bine zis, cum reacționăm noi, la atitudinea celor din jur (în special rudele, mai rău dacă este unul din părinți)! Este o temă aparte, care aș putea vorbi ore, dar și așa am scris un articol enorm. În două cuvinte, trăim într-o societate, unde nu este de ajuns că noi homeschoolerii nu suntem pregătiți, pentru că ne lipsește experiența și exemple de urmat. Dar ce să mai vorbim de restul, pentru care homeschooling se asociază, de cele mai multe ori, cu o rușine, că copilul ca un țigan cerșător nu merge la școală și va rămîne toată viața un alfabet sau cu un nou curent religios de tip sectă.

Eu la început am încercat să îi conving, sa le aduc argumente. Dar, după cîteva luni, m-am epuizat și mi-am căutat de treabă. Pe cei mai agresivi i-am eliminat și am învățat să construiasc granițe și să nu dau darea de seamă la nimeni. Mai greu cu cele mai apropiate rude. De exemplu, mama mea pină în ziua de azi nu accepta. La moment avem relații reci la distanță, dar în suflet ne iubim! Confortul meu emoțional e mai important!

Cum ar schimba adoptarea unei legi privind educația în familie?

Pentru mine ar fi ideal dacă o dată cu adoptarea legii privind educația în familie, ar fi în sfirsit o libertate sănătoasă de a face homeschooling în Moldova pentru acei părinți care conștient și de bună voie aleg acest drum. Dar, și acum nu ma simt privata de acesta libertate. Dar, am nevoie say fiu eu și copii mei protejați printr-o lege clară.

Pentru părinții care fug acum din școală, știu că în școală nu se vor întoarce oricum, însă au nevoie de un ghidaj din partea sistemului educațional din țară, de un învățător din școală, în limba română (sau rusă), după curriculum moldovenesc, îi va ajuta să realizeze acest nou format de instruire mai ușor.

Metode sunt multe, sunt dispusa să colaborez cu Ministrul Educației în acest sens, noi pe lîngă proiectul de lege privind învățământul în familie, am scris și un proiect instrucțiune privind organizarea învățământului în familie sub controlul Ministerului Educației. Dar, la fel, pot fi contactați experienți de peste hotare, noi cînd au fost dezbaterile publice cu comisia parlamentară privind Demersul Asociației Homeschooling Moldova din aprilie, am invitat 3 (Italia, SUA, Strasburg), dar sunt mult mai mulți, voință să fie!

Uite, asta este situația actuală a homeschoolingul din Moldova și un mic rezumat a experienței mele de mamă homeschooler a doua fetițe și în calitate de președinte și consultant al Asociație Homeschooling Moldova.

Pentru întrebări contactați mă direct la telefon +37379172760 sau scrieți întrebări în comentarii!

Articol publicat inițial pe pagina de Facebook a Dianei Chicu.